 BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
[home] [biografie] [opere] [fragmente] [pareri critice] [bibliografie]
În câmpia Dunarii, cu câtiva ani înaintea celui de-al doiles razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfârsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari. Era începutul verii. Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. Când ajunsera acasa, Paraschiv, cel mai mare dintre copii, se daduse jos din caruta, lasase pe altii sa deshame si sa dea jos uneltele, iar el întinsese pe prispa o haina veche si se culcase peste ea gemând. La fel facuse si al doilea fiu, Nilas intrase în casa si dupa ce se aruncase într-un pat, începuse si el sa geama, dar mai tare ca fratele sau, ca si când ar fi fost bolnav. Al treilea baiat, Achim, se furisase în grajdul cailor, se trântise în iesle sa nu-l gaseasca nimeni, iar cele doua fete, Tita si Ilinca, plecasera repede la gârla sa se scalde. Ramas singur în mijlocul bataturii, Moromete, tatal, trasese caruta sub umbra mare a celor doi salcâmi de lânga poarta gradinii si apoi iesise si el la drum cu tigarea în gura. Parea de la sine înteles ca singura mama ramânea sa aiba grija ca ziua sa se sfârseasca bine. Moromete statea pe stanoaga podistei si se uita peste drum. Statea degeaba, nu se uita în mod deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva... Oamenii însa aveau treaba prin curti, nu era acum timpul de iesit în drum. Din mâna lui fumul tigarii se ridica drept în sus, fara graba si fara scop."
[Extras din Partea Întâi, Capitolul I]
Dimineata e alburie si satul rasuna înca de cântecul cocosilor. Omul se scoala, trezeste copii, înhama caii si umbla de colo pâna colo prin curte. Nu este nimic de facut, plecarea în prima zi de secere pare sa fie un lucru obisnuit, totusi caruta si caii înhamati asteapta în batatura de mult timp; omul si copiii sunt gata; secerile si bota cu apa sunt puse în caruta; mâncarea gatita de cu seara asemeni; nu se stie însa pentru ce caruta sta timp atât de îndelungat în mijlocul bataturii. Omul se învârteste pe loc, se uita prin gradina, strabate curtea, intra în casa si striga la femeie fara rost, întrebând-o daca a pus mâncarea în caruta; muierea se supara si-i raspunde ca a pus-o de mult, dar barbatul nu asculta, nu aude, iese afara cu un aer grav, foarte grabit si forate îngrijorat. Se pare ca s-a întâmplat ceva, a fost uitat cine stie ce lucru. Omul se apropie de caruta, se uita la secerile vârâte între scoartele loitrei, le numara, scoate una si-i pipaie zimtii, o baga la loc si începe apoi sa caute sub cerga; da totul la o parte si se uita la oalele cu fiertura de buruieni, la mamaliga înca aburinda; le acopera repede, nemultumit parca de faptul ca totul e în ordine, si trece la cai. Animalele asteapta linistite, cu buzele în jos, si când omul se apropie de ele, se întâmpla ca unul din cai sa ofteze adânc; omul se uita la hamuri, apuca haturile, baga unuia din cai zabala în gura. În aceasta clipa muierea striga din prag înfuriata: 'Ce mai asteptati? Ce va tot învârtiti? Ei, cutare, ce stai cu capul între urechi? Hei, voi! dati-i drumul odata!'
[Extras din Partea a treia, Capitolul I]
[carti marin preda] [alti autori] [site marin preda] [mail to elena dima]